Ipoteze despre sinucidere

Simt nevoia sa aberez pe tema suicidului.

Ma gandeam la un moment dat in ce situatii m-as sinucide. Probabil daca mi-as pierde o mana, un picior, un ochi sau daca as fi desfigurata. Se vor gasi unii sa spuna „ce lasa, ce superficiala”, bla bla bla.

Un alt context ar fi captivitatea combinata cu abuzul fizic/psihic. Curaj e sa vrei/speri/cauti forta sa supravietuiesti torturii nestiind cat/cum va mai dura, sau sa ai puterea sa-i pui capat? Nush, dar eu probabil as alege a doua varianta.

Oamenii sunt setati genetic sa spere. Cum ca toate, cat de rele ar fi, vor trece. Si zile insorite vor veni si lucrurile se vor normaliza, si viata va continua lin, macar pe principiul compensarii. Mie se pare masochist si total nerealist in ipotezele de mai sus. Dar, totusi, exista persoane care supravietuiesc unor astfel de traume si merg mai departe, reusind aparent sa duca o viata „implinita”.

Concluzia? E libertatea fiecaruia sa aleaga sub ce standarde viata lui, pentru el si NU pentru ceilalti, nu mai merita/poate fi traita. A cere cuiva sa traiasca pentru ceilalti, chiar cei mai dragi ceilalti, in conditiile in care propria existenta ii pare fara sens, incompleta, rusinoasa si continuu traumatizanta, mi se pare egoist.

Anunțuri

11 comentarii

Din categoria personale

11 răspunsuri la „Ipoteze despre sinucidere

  1. Ai spus tot ce se putea spune,în 200 de cuvinte.

  2. heo

    ai ratat ceva esential. religia

  3. nah, am exclus-o deliberat :)

  4. zaqk

    religiosul: suicidul este pacat mare, nu ai dreptul sa faci asta, doar dumnezeu
    ateul: e viata mea, trupul meu
    budistul: in urmatoarea viata o sa fie mai bine

    alegerile oamenilor sunt ciudate si diferite. nu se pot categorisi si ramane la alegerea fiecaruia (dupa cum ai spus si tu)

    era un documentar cu un om care a avut o infectie urata cu o bacterie si si-a pierdut ochii si nasul (2 simturi s-au dus) si totusi el este fericit ca traieste si asa. altul a preferat sa isi puna viata in pericol prin un transplant de mana decat sa fie ciung.

  5. @zaqk – eu nu-s atee si totusi as face-o. In plus, pe kamikazeii de toate natiile unde ii incadrezi? Cre’ca voi scrie un post separat pe tema asta :)

  6. zaqk

    @jinx: alea erau posibile raspunsuri. amestec in reactii se poate sa se intample, indiferent de orientarea religioasa.
    cat despre kamikaze, este o problema diferita:
    japonezii il venerau pe imparat ca pe un zeu, asa ca a muri pentru el era logic si normal si o onoare (de fapt, astia au fost nebuni intotdeauna, samuraii vreau sa zis)
    musulmanii care se arunca in aer pentru allah (desi unii de-ai lor zic ca s-a inteles gresit dorinta aluia) o fac cu gandul la cele 70 de virgine care ii asteapta dupa moarte.
    samd….
    corect era din partea mea: religiosul crestin :)

  7. loreley64

    cand tatal meu a decis sa-si opreasca cursul vietii printr-un astfel de gest, nu am putut intelege. Mi-am zis si eu ca multi altii ca nu avea motive intemeiate si am crezut ca niciun om nu trebuie sa recurga la astfel de gesturi dramatice. In cei 20 ani cat s-au scurs de atunci, am inteles ca viata uneori ti se poate parea fara sens, ca greutatea unui eveniment te poate apasa asa rau incat durerea te sfasie. Dar viata ne-a fost daruita, nu am castigat-o ptr ca meritam. De aceea ar trebui sa luptam. Si durerea pe care-o lasi in urma, este imensa. Mai ales povara sufleteasca a culpabilitatii ca nu ai putut evita sinuciderea celui drag. Azi consider o mare razbunare acest gest. Nu pe viata, nu pe tine…ci pe cei ce raman consternati de gestul tau si niciodata nu se vor putea ierta, oricat timp ar trece peste ei…

  8. of, e delicat. si dificil. si poate tocmai de aceea n-ar trebui sa se (auto) blameze cei lasati in urma. pt ca nimeni nu poate sti cu certitudine ce era cu adevarat in capul si sufletul omului care a comis un astfel de gest. putem face doar prespuneri.

  9. oricum vei pune problema, vei gasi mereu pe cineva care sa te contrazica, cu argumente valabile si decente. dar ala este un caz. generalizam de la un caz?

  10. cooooooooooooooool
    imi apare link catre mine acum :)

    perfect ending for a friday!

  11. Fiecare face ce vrea cu viata lui. Eu, personal, n-as alege niciodata sinuciderea ca solutie a problemelor mele, oricare ar fi ele. Intr-adevar, nici eu nu ma vad traind desfigurata sau fara o mana sau un picior… dar de asta s-au inventat proteze, operatii estetice, etc..:) Cat despre varianta cu abuzurile in captivitate, nici atat! Poate sunt eu prea optimista si prea increzatoare in fortele mele, nu stiu… Dar NU, nu m-as sinucide never! Si nu e vorba despre ceilalti, ci despre mine. Ar fi chiar frustrant sa privesc de pe lumea cealalta ce bine m-as fi putut distra odata ce as fi depasit problemele care m-au impins la un asemenea gest :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s