Tu nu te mariti?

Inca de mica, nu stiu exact de ce, n-am fantasmat deloc la rochia de mireasa. Mi se parea o chestie atat de indepartata si rupta din povesti, incat nu rezonam deloc, in ciuda faptului ca era un subiect extrem de discutat de toate verisoarele si prietenele. E drept, rochiile n-au exercitat niciodata vreo atractie deosebita asupra mea, poate si de-asta. Depasind copilaria, liceul si facultatea, subiectul a revenit cu insistenta. Colegele de facultate indeosebi erau foarte preocupate de maritis. Discutau, faceau planuri, se sfatuiau si visau cu ochii deschisi la momentul cand el va pune intrebarea iar ele vor imbraca rochia. Nu ma regaseam deloc in starea aia de transa generala si de fiecare data cand eram intrebata eu cand/cum etc, ma simteam stanjenita sa spun ca nu le impartasesc idealul.

Timpul a trecut si la un moment dat in viata mea mi s-a parut ca de asta am nevoie ca dovada suprema de dragoste si angajament. Ma bucur ca nu s-a intamplat. Ar fi fost cum nu se poate mai rau.
Cred cu sinceritate ca nu actul ala tine impreuna doi oameni, dimpotriva. In ciuda opiniei generale, faptul ca nu sunt maritata nu mi se pare un handicap, ci o perspectiva. Ideea de „pentru totdeauna” oficial ma incorseteaza, imi inchide orizonturi si-mi traseaza drumuri triste, batute de atatia. Numarul celor casatoriti si nefericiti este dureros de mare, iar prejudecatile care spun ca nu poti trai lucruri frumoase in doi, fara hartie si rochie, parca ma indeamna sa devin parte la nefericirea celor de mai sus. Nu mi se pare ca statutul de nemaritata ma face un om mai putin implinit, fericit. Vreau fluturi in stomac, vreau emotie, vreau sa nu (mai)cunosc monotonia si dependenta bolnavicioasa, vreau ca el sa vina nu pt ca a semnat ceva, ci pt ca asa isi doreste, vreau sa nu devin o alegere comoda, vreau surpriza si vreau cu el inceputuri continue, nu aniversari. Aleg sa pierd o ceremonie pentru a castiga toate astea. Deci nu, nu ma marit.

Anunțuri

11 comentarii

Din categoria personale

11 răspunsuri la „Tu nu te mariti?

  1. loreley64

    frumos spus….multe fete visand la rochia de mireasa, nici nu realizeaza cand devin neveste….fara sa-si fi dorit vreodata :)

  2. Dar el nu vine ‘pentru ca ai semnat’, ci ajungeti acolo de comun acord, pentru ca aceea vi se pare a fi implinirea, virful, summit-ul relatiei voastre. Hirtia aceea trebuie semnata cand intelegerea este deplina si nu folosita de constringere.

  3. eu nu-i vad necesitatea

  4. Nici eu, nu neapărat. Nu vorbeam de necesar sau nenecesar. Eu încercam să explic cum vine treaba. Iar dacă cei doi sunt în acord, este un pas firesc. Îţi spun eu, cei care vor să se separe nu de actul acela ţin seama. Nu le pasă nici de act, nici de cununia religioasă. Nu mai au oamenii din ziua de azi asemenea complexe. Locuiesc într-un oraş mic, cu obiceiuri cam retrograde, dar să ştii că se constată cu ochiul liber: un certificat de căsătorie nu salvează nici un mariaj. Nu are rost să ne războim cu el, bietul.

    Oricum, nu există acel „dimpotrivă”, adică ideea că acel certificat ar contribui la ura din cuplul căsătorit.

  5. „dimpotriva” e valid in opinia mea pt ca actul poate aduce cu el o blazare/monotonie care nu e sanatoasa niciunei relatii :)
    cunosc oameni care fara acte s-au inteles ani multi de minune, iar dupa 1-2 ani de casatorie s-au despartit

  6. Ok, or fi fost si cazuri din astea, nu contest. Uneori se întâmplă aşa pentru că cei doi sunt deja sătui unul de altul, în pragul oficializării… După un an de la căsătoria sălcie îşi dau seama că şi-au consumat deja răbdarea unuia cu altul. Continui să susţin că „vina” stă în sufletul meschin al omului (al nostru) nu în documentul ăla. Noi suntem instabili, nestatornici adică, infideli, repede plictisibili. :) Sigur, e mai comod să credem că asta se petrece din cauza primăriei. hehe

  7. evident blamul e pt cum ne influenteaza hartia/primaria/rochia :)

  8. lektor

    ma scuzati ca aduc in discutie motive de ordin prozaic, dar prin unele parti ale lumii a fi casatorit aduce reduceri neneglijabile de impozit :)

    deci da, merita.

  9. oh, so it’s all about the money :)

  10. Pingback: Te-am prins vrajitoareo! « jinx’s blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s